1. Proiectul de Hotărâre de Guvern și Nota de Fundamentare conțin o descriere foarte generală a programului (pare ca este un accent foarte mare pus doar pe formare profesională pentru cadrele didactice sau activități mult prea generale), însă lipsește descrierea clară și structurată a modelului de intervenție precum și a planului de implementare a programului național: ce măsuri concrete se vor lua, care vor fi categoriile principale de cheltuieli eligibile, care vor fi categoriile eligibile de beneficiari.
Astfel, este de dorit ca nota de fundamentare să cuprindă modelul de intervenție precum și exemple din categoriile de măsuri ce urmează să fie implementate. De exemplu, dat fiind că au fost identificate mai multe tipuri de factori de risc pentru abandonul școlar: a) individuali (de ordin familial), b) la nivelul școlii, c) la nivelul comunității, ar fi indicat ca modelul de intervenție să decline măsuri la fiecare dintre aceste niveluri și să prezinte soluții sau pachete integrate pentru școli, care să vizeze concomitent, familia, școala, comunitatea, cu atât mai mult cu cât programul include și o componentă de prevenție.
O măsură de tip prevenție care ar putea funcționa integrat ar putea fi una de tipul profesorilor/consilierilor școlari care merg în comunitate și în familii, atât pentru a face o evaluare reală a situației fiecărui elev din comunitate, cât și pentru a oferi, de exemplu, consiliere familiei în vederea susținerii copiilor în școală; complementarea acestor intervenții în familie sau comunitate cu ore suplimentare/remediale în școală; extinderea programului de tipul Școală după Școală cu o componentă de masă caldă, dar și cu asigurarea unor mijloace de învățare adecvate (rechizite, manuale, costuri de navetă) și/sau suport material dedicat pentru haine, încălțăminte etc. La această componentă de tip intervenție se poate anexa și formarea profesională a cadrelor didactice (atât în aspecte ce țin de participarea în comunitate, relaționarea cu familiile, cât și pe aspecte ce țin de pedagogie, pedagogie online și didactică, inclusiv în sfera educației remediale), dar, poate, și unele programe de scurtă durată de consiliere în carieră pentru elevii (și părinții acestora) aflați în risc de abandon școlar.
2. O altă problemă este că acest indicele de vulnerabilitate (risc) propus este calculat pe baza unui număr mic de indicatori (doar 5) și toți raportați la mediul școlar, fără componenta social-economică (a elevilor): procentul de profesori suplinitori, rata de absolvire a gimnaziului etc., fără coroborarea lor cu alte aspecte relevante la nivel școlar (bugetul de cheltuieli și execuția bugetară a cheltuielilor la nivelul unităților de învățământ, cu o analiză pe investiții și pe cheltuieli pentru bunuri și servicii realizate de școlile respective), cât și cu aspecte cu caracter familial și socio-economic: copii din familii cu venituri mici, copii cu cel puțin un părinte plecat în străinătate (situație frecventă mai ales în comunitățile rurale), copii instituționalizați, copii care fac naveta, familii care nu dispun de acces la rețelele de date și internet etc.
Din acest punct de vedere, ar fi utilă elaborarea unei matrici mai complexe de evaluare, care pe baza inventarierii riscurilor să permită identificarea unor profile (probabile) ale elevilor predispuși la abandon școlar. Statisticile generale la nivelul școlilor nu pot reprezenta decât un indicator preliminar al unor situații de risc. Aceste situații trebuie însă identificate în mod specific pentru a se putea interveni într-un mod la fel de specific, la nivelul fiecărei școli în funcție de nevoile identificate ale acestora.
De asemenea, deși Nota de fundamentare vorbește despre o pilotare a Programului, inclusiv pentru identificarea școlilor ce prezintă un risc ridicat de abandon școlar (cu toate că nu școlile prezintă un astfel de risc, ci populația școlară), rezultatele acestei pilotări care au stat la baza programului propus nu sunt publice: de exemplu, care este indicele de vulnerabilitate mediu la nivel național, cum a fost el calculat pentru școlile X, Y, Z (incluse în pilotare), care este rezultatul la nivelul fiecărei unități de învățământ în care s-a făcut pilotarea acestui indice, care sunt intervențiile recomandate având în vedere nivelul de risc identificat; cum se diferențiază măsurile în funcție de nivelul de risc (ce se recomandă unei școli cu risc ridicat, ce se recomandă unei școli cu risc mediu etc.)?
3. Componenta de prevenție trebuie să fie principală și ar trebuie sa existe un procent semnificativ (ex. 30%) alocat din granturile acordate școlilor, pentru activitățile de prevenire. Studiile arată că eficiența măsurilor compensatorii (prin programe de tip A doua Șansă etc.) este mult mai mică în comparație cu eficiența măsurilor de prevenție (care împiedică un elev sau tânăr să absenteze și în cele din urmă să părăsească școala la un anumit moment). De aceea, este importantă colectarea unei varietăți mai largi de date, nu doar din școli, despre elevii aflați în risc de abandon școlar, gruparea lor în profiluri de risc și punerea la punct a unor măsuri de intervenție integrate care să abordeze cele mai importante cauze ale acestui fenomen, inclusiv pe dimensiunile familială, socială, comunitară, pe lângă cea școlară.
4. Legat de modalitatea de acordare a granturilor, nu se regăsește o propunere de proces pentru accesarea lor și un calendar; recomandăm ca prin acest program să se stimuleze autonomia școlară, să nu existe rețete predefinite, ci sumele să se aloce în funcție de nevoile comunității școlare respective; fiecare să-și facă propriul plan de acțiune care, ulterior, să fie îmbunătățit de mentori din program; aceștia a trebui să stea aproape și pe partea de evaluare a calității, mai degrabă decât a cantității, cum suntem în general obișnuiți. De asemenea, este foarte important ca raportarea financiară și narativă să fie cât mai flexibilă, astfel încât să existe posibilitatea de a adapta intervenția în timp real.
Despre Coaliția pentru Educație:
Fondată în 2015, Coaliția pentru Educație reunește 16 organizații neguvernamentale active în domeniul educației: Asociația Umanitară Concordia, Roma Education Fund, United Way România, SOS Satele Copiilor, Școala de Valori, Fundația Noi Orizonturi, Teach for Romania, ARDOR, Asociația Română de Literație, C4C, Asociația Aproape de Tineri, Asociația ROI, Questfield, REPER 21, Tineri pentru Tineri, Institutul pentru Dezvoltarea Evaluării în Educație. Prin manifestul său, Coaliția susține dezvoltarea școlii în care fiecare copil vrea și poate să își împlinească potențialul.
